Ce înseamnă cu adevărat să susții spațiul pentru cineva.

Autor:  

image-eric-kilby-embrace-sculpture1-700x467

Când mama mea era pe patul de moarte, eu și rudele mele ne-am adunat ca să fim cu ea în ultimile zile. Nici unul din noi nu știa nimic despre ce înseamnă a susține pe cineva în timpul tranziției din această viață către cealaltă, dar eram destul de siguri că dorim să o ținem acasă și nu la spital, așa că am făcut-o.
În timp ce noi o susțineam pe mama, eram susținuți de o asistentă medicală paliativă, Ann, care venea o dată la câteva zile să aibă grijă de mama și să stea de vorbă cu noi despre ceea ce putea să se întâmple în următoarele zile. Ne-a învățat cum să îi facem mamei injecții cu morfină când devenea agitată, s-a oferit să se ocupe de sarcinile dificile (cum ar fi să o îmbăieze pe mama) și ne-a oferit toate informațiile de care aveam nevoie pentru a știi cum să procedăm cu trupul mamei după ce spiritul ei a plecat.

“Acordați-vă timp.”, a zis. “Nu e nevoie să chemați serviciile funerare acasă până ce nu vă simțiți pregătiți. Chemați oamenii care vor dori să își ia rămas bun. Stați cu mama voastră atât timp cât aveți nevoie. Când o să vă simțiți pregătiți, chemați-i să o ia.”
Ann ne-a oferit un dar incredibil în acele zile finale ale mamei. În ciuda faptului că a fost o săptămâna chinuitoare, știam că suntem susținute de cineva care se află doar la un telefon distanță.

În următorii doi ani de la eveniment, m-am gândit adesea la Ann și la rolul important pe care ea l-a avut în viețile noastre. A fost cu mult mai mult decât ceea ce se poate numi „asistenta medicală paliativă”. A fost un facilitator, un antrenor și un ghid. Prin faptul că a oferit suport și ghidare gentilă, lipsită de prejudecată, ne-a ajutat să trecem prin una din cele mai dificile experiențe ale vieții noastre.
Munca pe care a făcut-o Ann poate fi definită printr-un termen ce a devenit cunoscut în unele cercuri în care lucrez. Susținea spațiul pentru noi.
Ce înseamnă să susții spațiul pentru altcineva? Înseamnă că suntem dispuși să mergem alături de o altă persoană, indiferent de experiența în care se află, fără să îi judecăm, fără să îi facem să se simtă inadecvați, fără să încercăm să îi reparăm sau să încercăm să le influențăm rezultatul. Când susținem spațiul pentru alți oameni, ne deschidem inimile, oferim suport necondiționat și ne eliberăm de prejudecată și control.

Câteodată, ne găsim în situația de a susține spațiul pentru oameni în timp ce ei susțin spațiul pentru alții. În situația noastră, spre exemplu, Ann susținea spațiul pentru noi în timp ce noi susțineam spațiul pentru mama. Deși nu știu nimic despre metodele ei de susținere, bănuiesc că sunt alte persoane care susțin spațiul pentru Ann în timp ce ea face acesta muncă provocatoare și semnificativă. Este practic imposibil să fii un puternic susținător al spațiului celorlalți dacă la rândul tău nu ai alți oameni care susțin spațiul pentru tine.. Chiar și cei mai puternici lideri, consilieri, asistente, etc. au nevoie să știe că sunt câțiva oameni în prezența cărora pot fi vulnerabili și slabi fără să se teamă că vor fi judecați.
În propriile mele roluri ca profesor, facilitator, consilier, mamă, soție și prietenă, etc., fac tot posibilul să susțin spațiul pentru alți oameni în același mod în care Ann a făcut-o pentru mine și rudele mele. Nu este ușor, deoarece am o tendință foarte umană de a dori să repar oamenii, să îi sfătuiesc, sau să îi judec pentru că nu sunt mai departe pe calea lor decât sunt, însă continui să încerc deoarece știu cât de important este. În același timp, există persoane în viața mea în care am încredere să susțină spațiul pentru mine.

embrace-sandsculptureNu putem susține cu adevărat oamenii în procesul lor de creștere, transformare, durere, dacă le luăm puterea personală (prin a încerca să le rezolvăm problemele), făcându-i să se simtă rușinați (insinuându-le că ar trebui să știe mai multe decât știu), sau copleșindu-i (oferindu-le mai multe informații decât sunt pregătiți să primească). Trebuie să fim pregătiți să ne dăm la o parte din calea lor pentru a le da posibilitatea de a face propriile lor alegeri, să le oferim iubire și suport necondiționat, să le oferim ghidare gentilă atunci când este necesară și să îi facem să se simtă în siguranță chiar și atunci când greșesc.
A susține spațiul nu este ceva exclusiv pentru facilitatori, consilieri sau asistenți medicali paliativi. Este ceva ce fiecare din noi poate face pentru celălalt – pentru partenerul nostru, copii noștri, prieteni, vecini chiar și străini care încep o conversație cu noi în autobuz, în drum spre casă.
În continuare sunt câteva lecții pe care le-am învățat de la Ann și de la alți oameni care au susținut spațiul pentru mine.

1. Acordă oamenilor permisiunea de a se încrede în propria lor intuiție și înțelepciune. Când o susțineam pe mama în zilele ei finale, nu aveam niciun fel de experiență pe care să ne bazăm, însă intuitiv, știam ce era nevoie să facem, știam cum să îi transportăm trupul la baie, știam cum să stăm să îi fredonăm cântece și știam cum să o iubim. Știam chiar și momentul în care avea nevoie de injecțiile care îi ușurau durerile. Într-un fel foarte gentil, Ann ne-a spus că nu este nevoie să facem lucrurile conform unui protocol medical – că pur și simplu trebuie să avem încredere în intuiția noastră și în înțelepciunea acumulată în anii în care am iubit-o pe mama.

2. Oferă oamenilor doar cantitatea de informații pe care o pot primi. Ann ne-a dat câteva instrucțiuni simple și câteva notițe scrise, dar nu ne-a copleșit cu mai mult decât eram pregătiți să procesam în momentul acela de durere și suferință. Prea multă informație ne-ar fi făcut să ne simțim nedemni și complet inutili.

3. Nu lua puterea personală oamenilor. Când luăm celorlalți puterea de decizie, îi facem să se simtă inutili și incompetenți. Există posibilitatea să fie necesar ca noi să intervenim în luarea unei decizii dificile pentru alți oameni (ex: când au de-a face cu o dependență și o astfel de intervenție ar fi singurul lucru care i-ar salva), dar în aproape toate celelalte cazuri, oamenii au nevoie de autonomia de a face propriile alegeri (chiar și copii noștri). Ann știa că avem nevoie să ne simțim încurajați în a lua decizii în numele mamei, s-a oferit chiar să ne și ajute, însă niciodată nu a încercat să ne direcționeze sau să ne controleze. 

4. Ține-ți ego-ul departe. Aceasta este una importantă. Cu toții ne trezim surprinși în capcana de a crede că succesul altcuiva depinde de intervenția noastră; că eșecul lor se reflectă prost asupra imaginii noastre, sau atunci când suntem convinși că indiferent ce emoții aleg să descarce asupra noastră are legătură cu noi și nu cu ei. Este o capcană. Eu însămi, m-am surprins de câteva ori, în momentele în care predam, că devenisem mai interesată de propriul meu succes (Oare studenții mă plac? Notele lor reflectă oare abilitatea mea de a le preda? etc.), decât de succesul studenților mei. Însă acest lucru nu servește nimănui – nici măcar mie. Pentru a le susține cu adevărat creșterea, e necesar să îmi țin ego-ul departe și să creez spațiul în care ei au oportunitatea de a crește și de a învăța.

5. Fă-i să se simtă suficient de în siguranță pentru a eșua. Când oamenii învață, când cresc sau când trec printr-o perioadă de suferință ori tranziție, sunt predispuși la a face câteva greșeli în drumul lor. Când noi, ca susținători ai spațiului, fără judecată sau rușine, le oferim oportunitatea să caute în ei înșiși curajul să își asume riscul și rezistența de a continua chiar și atunci când dau greș, când le comunicăm faptul că un eșec este pur și simplu o parte a călătoriei și nu sfârșitul lumii, ei o să petreacă mai puțin timp învinovățindu-se și mai mult timp învățând din greșelile lor.

6. Da-le îndrumare și ajutor cu umilință și chibzuință. O persoană care susține spațiul într-un mod înțelept, știe când să fie reținut (ex: atunci când face o persoană să se simtă prost sau inadecvat) și când să ofere ghidare gentilă (ex: când o persoană cere îndrumare sau este prea rătăcită ca să știe ce anume să ceară). Cu toate că Ann nu ne-a luat puterea și autonomia, s-a oferit să vină să o îmbăieze pe mama sau să se ocupe de unele din etapele mai dificile ale îngrijirii. Asta a fost eliberator pentru noi, deoarece nu aveam experiență și nu doream să o punem pe mamă într-o postură care să o facă să se simtă rușinată (ex: să stea în fața copiilor ei goală). Acesta este un dans foarte subtil pe care trebuie cu toții să îl știm atunci când susținem spațiul pentru ceilalți. Recunoașterea zonelor în care ei să simt cei mai vulnerabili și incapabili și oferindu-le ajutorul fără să îi facem să se simtă rușinați cere practică și umilință.

7. Crează un container pentru emoții complexe, frică, traume, etc. Atunci când oamenii se simt susținuți într-un fel mai profund decât sunt obișnuiți să fie, se vor simți suficient de în siguranță pentru a permite emoțiilor complexe, ce în mod normal rămân ascunse, să iasă la suprafață. Cineva care are practica în susținerea spațiului știe că acest lucru se poate întâmpla și va fi pregătit să îi susțină pe ceilalți într-un mod delicat și lipsit de prejudecăți. În „Calea Cercului”, noi vorbim despre „a susține ritmul” pentru ceilalți. Cercul devine spațiul unde oamenii se simt în siguranță să se deschidă, fără teamă că acest lucru le va produce daune permanente sau că vor fi făcuți de rușine de alții din încăpere. Cineva este întotdeauna acolo ca să ofere putere și curaj. Aceasta nu este o muncă ușoară, și este o muncă despre care eu continui să învăț pe măsură ce găzduiesc conversații din ce în ce mai provocatoare. Nu o putem face dacă noi înșine suntem excesiv de emoționali, dacă nu ne-am făcut propria treabă de a ne integra umbra și dacă nu avem încredere în oamenii pentru care susținem spațiul. În cazul lui Ann, a făcut toate aceste lucruri arătându-ne blândețe, compasiune și încredere. Dacă și-ar fi făcut apariția într-un fel în care nu ne putea oferi garanția că poate să se descurce în situații dificile sau dacă i-ar fi fost frică de moațe, noi nu am fi putut avea încredere în ea așa cum am avut.

8. Permite-le celorlalți să ia decizii diferite și să aibă experiențe diferite față de cum ai fi avut tu. A susține spațiul este despre a acorda respect diferențelor fiecărei persoane și despre a recunoaște faptul că aceste diferențe pot conduce la decizii pe care noi nu le-am fi luat. Câteodată, spre exemplu, ei iau decizii în funcție de norme culturale pe care noi nu le putem înțelege din propria noastră experiență. Când susținem spațiul, eliberăm controlul și onorăm diferențele. Acest lucru se evidențiază, spre exemplu, în felul în care Ann ne- sprijinit luarea deciziilor cu privire la ce facem cu trupul mamei după ce spiritul plecat. ar fi fost un ritual pe care simțeam înainte ea-părăsească trupul, aveam libertatea de -l face intimitatea mamei.

Susținerea spațiului nu este ceva ce putem stăpâni peste noapte și această practică nici nu poate fi abordată în mod adecvat doar în baza listei de sfaturi de mai sus. Este o practică complexă ce evoluează pe măsură ce o practicăm și este unică de la o persoană la altă și de la o situație la altă.
Este în intenția mea să învăț pe parcursul vieții ce înseamnă să susții spațiul pentru ceilalți, așadar dacă experiența a fost diferită de a mea sau dacă dorești să adaugi ceva la această postare, trimite-mi un mesaj aici: http://heatherplett.com/contact-2/

Sursa articolului: http://heatherplett.com/2015/03/hold-space/

holdingspace

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s