Masajul ca artă

Masajul este …..

 

Viziunea Corneliei:

Am neglijat multă vreme trupul meu. Am simțit mereu într-un mod foarte intim că îmi atrage atenția asupra lui, ca un copil care îmi spune: “Hei, sunt și eu aici. Pe mine cui mă lași? De ce te ocupi atât de mult de mintea ta și de mine uiți ca și cum aș exista doar ca un simplu ambalaj?”. Cu toate astea consideram că o igienă elementară și înfrumusețarea lui sunt suficiente. Nu reușeam să îmi fac timp să mă ocup de nevoile sale, asta pentru că în realitate refuzam să îl ascult. Refuzam să recunosc faptul că trupul meu poartă pe el însemnele a 30 de ani de inconștientă.
Multe din tehnicile de crestere spirituală  pe care le-am practicat de-a lungul timpului presupuneau să nu mai fiu identificată cu trupul, astfel că ajunsesem să îmi consider trupul o povară grea.

Odată cu maturizarea am aflat că lucrurile sunt altfel: că trupul meu face parte integrală din mine și că are nevoie de toată atenția mea, că reprezintă tot procesul meu și că la acest nivel se face cu adevărat cristalizarea și manifestarea transformării mele interioare. Astfel am făcut cunoștință cu o nouă dimensiune, dimensiunea masajului.
A fost necesar să îmi înfrâng teama și neplăcerea de a fi atinsă. Ca participant într-o societate în care atingerea este aproape un subiect tabu și în care conexiunea cu ceilalți oameni se face la un nivel psihic/virtual, o societate care promovează trupul ca și obiect și nu ca un organism viu ce necesită îngrijiri, și eu la rândul meu aveam perspective distorsionate despre trup.

Nu am folosit masajul doar ca metodă de relaxare, ci am folosit masajul pentru a accesa amintiri și informații adânc îngropate în celulele mele. În timpul sesiunilor de masaj au ieșit la iveală imagini din copilăria mea, imagini traumatice care aveau nevoie să fie conștientizate și vindecate. Am început să comunic cu organele mele interne, care îmi transmiteau într-un mod corespunzător și potrivit mie ce am de făcut pentru a le armoniza.
Am aflat cât de inteligent este corpul nostru și câtă coerență există în activitatea lui zilnică. În vocabularul meu a apărut astfel cuvântul “respect”-trupul meu îmi cerea să îl respect-căci el este vehiculul cel mai important în această experiență umană.
Am învățat că emoții nevindecate sau reprimate se află încă în memoria mea celulară și că prin grijă și răbdare ele se pot transforma în cadouri menite să mă facă să cresc.

Astfel că am luat hotărârea să dau mai departe oamenilor, prin masaj, cunoștea dobândită și să ajut la procesul de întrupare, conștientizare și transformare interioară.